|
 |
| Frate, ce patron! |
Acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare!
Poti sa scrii manat de multe lucruri: sa te pui in contra pentru ca esti de stanga sau de dreapta cand de fapt toti sunt niste mirositori (nu imi place termenul de imputiti) in politica, sa analizezi un meci pe xpert si sa iti dai seama ca ai fost furat de sistem sau ca, dimpotriva, tu ai jucat o festa acestei incercari de perfectiune tactica care se vrea a fi xpertul.
Dupa ce am spus pana acum, o sa-mi spui ca am pierdut un meci sau ca oamenii nu iubesc un chelios care tinde sa aibe relatii de prietenie cu oamenii ca magnatul arab al petroului, celebrul Al Koll Yc sau cu egipteanul Be Re fara sa-l mai punem la socoteala si pe regele Egiptului, Flotha I-ul.
Sau daca va enerveaza aceasta continua invartiere pe langa subiect care m-a apucat intr-un mod ciudat, o sa credeti ca am luat-o razna si nu voi mai termina vreodata (asta nu e adevarat, pentru ca imi pot permite doar 5000 de caractere). In fine, o sa incep cu adevarat ca doar n-o s-o tinem tot asa pana la Pastele Cailor.
Scriu pentru ca, in primul rand, infrangerea pe care am avut-o (aveti dreptate) i-a enervat atat de rau pe suporteri incat amenintau ca vor arde stadionul si dupa ce s-a intamplat la 10 mai 1997 tind sa cred ca s-ar putea intampla. Scriu pentru a limpezi situatia. Cert este ca lucrurile s-au petrecut in felul ce va fi aratat mai la vale.
In seara trecuta, gineam cu patronul. Langa un Jack Daniels (nu imi place tipu' da whisky-ul e bunicel) trageam si un fum. El fuma un La Gloria Cubana in timp ce eu fumam doar un Malboro. Fiecare dupa buget. Ultimul lucru la care m-as fi astepatat de la aceasta intrevedere ar fi fost ca sa fie ultimul fum de malboro. Patrunsesem in acest no man's land (pentru cei care stiu limba engleza asa cum stie guvernul sa creasca salariile inseamna pamantul nimanui asta insemnand mai mult pamantul nimanui altcuiva pentru ca patronul are ceva dintr-un tip diabolic caruia nu-i mai tin minte numele) cu gandul, bineinteles, de a rezolva problema.
In drumul meu spre biroul patronului ma intalnesc cu probabil cea mai reusita creatie a patronului (dupa echipa si da, imi place sa-l iau la misto pe Horia Ivanovici) si anume Lacramioara, fiica patronului care e o blonda naturala cu ochi albastru violet si buze expresive. Cred ca ma place pentru ca atunci cand i-am aplicat unul dintre zambetele mele (mai exact numarul 26) a inceput sa-si muste degetul al naibii de tare si ma gandesc ca intr-o zi, cand va fi liniste, micul meu Gogu' Nebunaticu' va putea sa-i arate ora 4 fara 10. Pana atunci, fuga la patron. Patronul statea in pozitia acea pe care o au mafiotii din filmele americane. Puteam mirosi, pipai si chiar saruta linistea in timp ce intram in biroul patronului.
Dupa cum am vazut la multe alte echipe pe unde am fost, patronul crea aceasta liniste tocmai pentru a asteapta umilinta folosindu-se de fiecare parte de vorbire existenta in vocabular. Cred ca unica lor ciuda este cea de a nu gasi in limba noastra cea frumoasa ceva suficient de acid pentru a merita sa fie spus catre viermele care asteapta. Si in aceasta liniste aproape palpabila viermele sta in fata ta asteptand noi ordine.
Imi aprind tigara mea ieftina. El isi aprinde trabucul lui scump. Amandoi fumam si discutia incepe sa se aprinda (nu chiar ca tigara, e mai greu totusi sa dai foc unei discutii). Imi spune:
- Ai cam calcat pe bec daca ar fi sa ma iau dupa suporteri, nu?
- Nu cred ca ati folosit expresia potrivita. Am auzit de un tip care mergea pe tavan si in cazul lui, era posibil sa calce pe bec.
- Nu ma lua cu ironii de 10 bani. Stii de ce te-am chemat aici, nu?
- Cam imi dau seama, boss dar prefer sa va las pe dumneavoastra s-o spuneti. Parca aveti mai mult stil decat mine in a o spune.
- Nu are rost sa ma periezi, ma periez eu suficient pe dinti dimineata. Si ca sa trecem direct la motivul pentru care te-am chemat aici ar fi ca mi-a placut ce a jucat echipa chiar daca a pierdut si vreau sa iti acord o marire de salariu si promisiunea ca voi rezolva problema cu suporterii. Tu doar fa-ti treaba. Avem meci maine (discutia a fost joi seara). Esti liber!
- Multumesc, boss!
Si atunci am tras ganditor un fum din malboro stiind ca va fi ultimul datorita acestei neasteptate reactii a patronului care ma face sa spun si sa va spun: Ce patron, frate!
Redactia XpertDaily te felicita pentru acest pamflet si iti ureaza mult succes in continuare si... poate iti vei schimba tigarile.
|
|
2012-08-12 16:05
|
3455 Views |
|
Reporter:
CPI_46
|
|
|
|
|
|
 |
|
|