In ultimele 2-3 zile am reusit sa aducem niste jucatori noi. Sunt patru in total, patru fundasi talentati care vor face treaba buna. Azi-dimineata, ca in fiecare dimineata, ma trezesc si pornesc spre noua baza sportiva din San Antonio. Uitasem sa mentionez ca micul nostru club a fost cumparat de faimoasa familie de wrestleri Orton. Tin minte ca eram mic si ma uitam la meciurile lui Randy si visam sa il intalnesc fata in fata. Mentionez ca esti mult mai inalt decat pare la TV. Pana la finalul acestei saptamani vom primi echipamentul, numele si sigla noua.
Revenind, am ajuns la antrenament. Ma duc in camera antrenorului unde erau insirate medaliile castigate de aceasta echipa de-a lungul timpului. Privesc cateva secunde la ele iar apoi ma trezesc brusc din acea transa cand bate la usa secundul. Acesta ma anunta ca au venit jucatorii. Dupa calculele mele am luat 22 de maieuri. Cand ajung la teren le pun pe bara si astept ca fiecare sa isi ia maieul. Acestia se aseaza in linie pentru salutul de dimineata- aceasta deprindere am preluat-o de la profesorul meu de sport. La un moment dat ochii imi sar la bara unde vad 1,2,3,4, 5 maieuri. Asta insemna doar un singur lucru, jucatorii lipsesc. Cu un glas rastit ii spun secundului: "Unde sunt?" Acesta imi raspunde speriat: "Cristian Roig, Cesar Carona, Carl-Evert Dahlqvist si Pityu Molnar si-au luat contractele si au negociat cu alte echipE iar Callagher a disparut demult doar ca nu ca zisesem". Ma uit la el ca si cum ar fi zis o gluma proasta si incercand sa imi astampar nervii ii raspund: "Cu cine si de ce?". Dupa ce ezita cateva clipe imi zice cu jumatate de gura: "EL". Pe loc, toti nervii mi-au disparut si totul era in ceata. Ii spun la ureche sa continue antrenamentul si plec cu mana pe frunte spre birou. Usa era jumatate deschisa si ma prinsesem deja ce se intamplase. Intru inauntru si dau peste acel om: inalt, cu o privire incrancenata, statura dreapta ca a celui mai inalt soldatt in grad militar si cu privirea rece. Incet se apropie de mine si imi intinde mana. Incercand sa nu ii arat cat de emotiv sunt ii iau mana si o strang. Apoi stapanindu-mi emotiile continui cu un glas ragusit:
- Te-ai intors!
- Iti era dor de mine, nu?
- De ce?
- De ce? Pai, FRATELE MEU, sa iti explic de ce. Botosaniul e un oras frumos si foarte linistit... dar preferam sa merg acolo fortat de venirea pensiei, nu de o citatie.
- Ti-am explicat, eram obligat de imprejurari sa fac asta.
- Cat ai de gand sa o tii cu ipocrizia asta?
- Nu te mint, ma cunosti foarte bine.
- Da, cunosc acel om ipocrit care se foloseste de oameni mereu spre scopul sau. Nu ma gandeam ca vei lovi chiar in persoana care te considera fratele ei.
( Ma inchisese, fara sa stiu ce sa mai zic observ coltul permisului de conducere si incerc sa deviez.)
- Vad ca ti-ai recuperat permisul. S-ar parea ca seful mare te-a mai crutat.
- Nu multumita tie oricum! Am invatat ca in viata esti tot singur si toti din jurul tau sunt doar niste masti care dispar la primul necaz. Da, am luat viata in mana. Si, FRATELE MEU, am venit sa iau ce e al meu.
- Ce e al tau?!
- Hahahahaha.. ce amuzant esti, poate e trasatura de familie. Pai, cei 5 jucatori SUNT AI MEI. EU i-am gasit, EU i-am adus la club, EU am negociat cu ei si tu... tu doar ai luat banii de la patron si apoi ai acuzat fraierul... PE MINE. Callagher a plecat ca si avertisemnt dar tu, ajuns printre cei mari, nu ai avut timp sa observi. Acuma i-am luat pe cei 4 si nu poti face nimic.
(Auzind acestea inmarmuresc, noroc ca doar cei 5 aveau contract cu el... cred...)
- Si ce vei rezolva?
- Ce voi rezolva? Te distrug baiete, asa cum ai incercat si tu.
- Tudor te ro..
- Nu, taci, te rog sa taci. Tudor numai exista- acel fraier din Botosani care era atat de speriat de X11 incat cauta un prieten, cineva care sa il ajute, sa il apere si in schimb sa ii dea prietenia si loialitatea... nu, aceea persoana NUMAI EXISTA si de acum vei vorbi doar cu masca lui: UrkoPardo78.
(terminand propozitia el ia cele 5 contracte si pleaca.)
Raman socat, numai gasesc putere sa ma duc spre scaun si ma asez rezemat de usa ca sa evit intrarea unui alt personaj. Ceea ce se intampla nu e adevarat, e un vis, vreau sa fiu trezit. Dar nu, realitate e cat se poate de crunta si doare...
|