Acum aproape trei ani, paseam timid in tainele acestui frumos joc. Cu o oarecare stangacie caracteristica fiecarui novice, incercam sa gasesc tactica potrivita pentru fiecare meci in parte, avand la dispozitie o echipa modesta, cu jucatori neexperimentati si cu un raport varsta/abilitate ce astazi mi se pare o gluma buna. Si totusi acesta este inceputul fiecaruia dintre noi.

Timpul a trecut rapid, fara sa-i pese de nimic. Sezoanele s-au succedat intr-un ritm ametitor si incet–incet, echipa a inceput ascensiunea in liga, lotul de jucatori a devenit mai puternic de la campionat la campionat, pretentiile au crescut si deja au inceput sa apara rezultate. Instructorul meu de karate are un motto plin de intelepciune: “O centura neagra este o centura alba, care nu a renuntat”. Fac o paralela cu fotbalul si spun : “O campioana este o echipa tanara, care nu a renuntat”.

Fiecare incearca sa devina campion, este trofeul ravnit de toti. Iti trebuie multa rabdare si pasiune pentru joc si intr-o zi ajungi campion. Ei bine... Este greu sa ajungi campion, dar mult mai greu este sa te mentii acolo sus. Toti partenerii din liga vor avea un singur scop – sa te infranga. Va trebui sa lupti mult mai bine sa le faci fata tuturor si la un moment dat, altcineva va deveni campion. Si istoria se va repeta la nesfarsit.

Si atunci ce este mai bine : “sa fii CAMPION PENTRU O ZI, sau sa fii CAMPION IN FIECARE ZI ?", deoarece toti managerii care au grija de echipele lor si intra pe joc zilnic, care isi fac tacticile, care dau declaratii de presa, care sunt activ pe chat si forum, sunt ADEVARATII CAMPIONI.

Ei trebuiesc respectati si ne scoatem palaria in fata lor!