Se pare ca printre managerii din X11 se mai gasesc si tineri "pamfletari", cu dorinta de implicare in joc, de a ajuta comunitatea X11 sa zambeasca.
Insa eu, un tip prea exigent dupa cum ma stiti, n-am gustat deloc acest pamflet si i-am dat lui Ady14 pedeapsa maxima, pentru a-l impiedica sa mai scrie si altele. Astfel, i-am publicat pamfletul in ziar.
ATENTIE: Cine mai indrazneste sa faca asta, va plati acelasi pret!!!
Cu totii il stim pe Briscarie, mare REPORTER ratacit in MEDIA, mai mult sau mai putin sociala.
Absolvent al Facultatii de Strung, sudor al limbii romane, mester in a taia frazele cu flexul, s-a trezit reporter la Xpert Daily, dupa ce a fost refuzat pe rand de Prosport, GSP, Descopera.ro, Playboy si Plaicuboi.
Angajat in Redactia Xpert Daily pe relatii, aparent extraconjugale, nu stim daca acesta si-a vandut trupul uneia sau mai multor persoane.
Am vrut sa-l cunosc personal, sa-l vad de ce este in stare si l-am asteptat cand iesea din Redactie, ascuns dupa o tasnitoare. Uh, mi-am udat deja pantalonii. Sa se merita oare?
Ma aflu in fata Academiei de Înalte Studii pentru barfe si stiri cu sclipici – toate pentru a vedea ce va iesi . Am facut de doua ori turul cladirii pentru a-i citi numele întreg – firma îmbraca în totalitate aceasta prestigioasa institutie de cultura ziaristica. Ba chiar, ultimul cuvant a trebuit sa fie scris pe bodega de alaturi.
Ce caut aici, ma veti întreba?! Eu totusi raspund: sunt aici pentru a încerca primul interviu din viata mea de reporter (virgin) debutant. Si nu oricui, ci celui mai independent si contondent (asemeni unui topor) ziarist al patriei, autor de proza scurta, articole ultrascurte, de romane, foiletoane, cronici de film si tromboane. Ati ghicit, nimeni altul decât domnul Briscarie, despre care am informatii ca s-ar afla în aceasta cladire, mai precis in camera in care proza sa prinde viata: la baie!
Dar, iata-l ca iese si se-ndreapta spre parcarea Academiei, unde bolidul sau Dacia 1100, fara motor, dar trasa de doi cai blegi, face ravagii printre pustimea din cartier. Si-au prins tricicletele de bara din spate, convinsi ca pana nu apare Depanarea, nu-i niciun pericol. Ma apropii si încerc interviul vietii mele. Doamne-ajuta, tipul asta arata ciudat, e iarna, dar el este imbracat la maneca scurta, iar in picioare are sandale fara ciorap.
Reporter: – Buna ziua, domnule Briscarie. Sunt reporter la...
Briscarie : – esti reporter P.F.A., las ca stu` eu. Asea, si, ce vrei?!
R: – Si as dori sa va pun câteva întrebari despre…
Briscarie: – Dar multe mai vrei tu, mai baiete!
R: – Sunt fata!
Briscarie: – Atunci pune-mi-o! Ma refer la prima intrebare. Las’ ca stiu eu cine esti. Si cu asta închei, vei gasi mâine în “Minciuna cu picioare scurte”, editorialul meu cu acest interviu.
R: – Care interviu?! Nici n-am apucat sa va-ntreb – cu ce treburi la Academia de Satire?
Briscarie – Ei bine, fie! A fost o vizita profesionala, de afaceri. Am jucat zaruri cu CPI si Descultzz – desi eu sunt total împotriva afacerilor, asa cum stie o lume-ntreaga.
R: – Vorbiti serios?
Briscarie: – Ti se pare ca zambesc? Acesta e ranjetul meu obisnuit. Deci, am venit sa invat o distinsa academiciana, fraza tip ”piramida (nazala) rasturnata”. Nu cred ca esti tu in stare sa pricepi asta. Ai citit ceva din opera mea?
R: – Sigur, chiar recent am citit “Imperiul cadavrului mânzului sec, umplut cu ziare”, de-atunci sunt mare fana.
Briscarie: – Las’ ca stiu eu cine esti. Deci, fraza cu piramida e ultimul strigat, sa spun asa, în jurnalism. Se incepe cu o propozitie cat mai lunga si întortocheata care, in esenta nu trebuie sa spuna mare lucru. Ba, ar fi recomandat sa nu spuna nimic. A doua propozitie, ceva mai scurta, trebuie sa o rezume pe prima, si tot asa pana se ajunge la cuvinte-verdict, definitive, clare, dramatice, chiar tragice, gen: ”mizerabil”, ”niciodata”, ”intotdeauna”, ”vesnic”, ”mirobolant”, ”punct”, ”puncte-puncte” etc. Al doilea scop al vizitei a fost, dupa cum spuneam, unul de afaceri, i-am propus rectorului Academiei, prietenul meu de-o viata, sa ne scoatem barnele din ochi si sa punem de-un teren de tenis, aici, in fata cladirii. Vom avea astfel, o perspectiva larga si clara pentru a rade de paiele din ochii tuturor. Cred ca va fi minunat. Magnific. Extravagant. Plastifiant. Voglio una donna! La vânatoare de guzgani, intelegi? N-am timp de explicatii, m-am clasicizat!
R: – O ultima intrebare, când vom avea bucuria de a va vedea în fruntea reporterilor, descalecandu-l pe actualul sef de la conducere?
Briscarie: – Curând!. Chiar acum voi intra în libraria de vis-a-vis, îsi lanseaza un roman autobiografia si ma duc sa-i trag un pumn in barba.
R: – Bine, dar de ce?!
Briscarie: – Preventiv. Daca nu-mi place biografia lui?
R: – Domnule Briscarie, va multumesc, sunt…
Briscarie: – Nu esti! Lasa-ma in pace!
(Ady14: "Am scris acest pamflet de dragul pamfletelor aparute pana acum in ziar. Mi-au placut, desi recunosc ca, pentru subiectii acelor rubrici poate au fost prea greu de digerat. Am vrut sa-l pun pe Briscarie in locul lor, iar daca digera acest pamflet, eu zic sa-l incurajam sa mai scrie si altele.")
|