"Pot s-o fac, pot inscrie, trebuie sa inscriu, chiar daca vom pierde, am nevoie sa sparg plasa, ca sa simt din nou adrenalina tineretii", asa isi spunea in minte Jöns Legrell, care a primit sarcina sa-si coordoneze echipa in finala cupei, acolo unde aceasta echipa incredibila avea sansa, sub conducerea matusalemica, sa castige un nou trofeu.
Plecand de pe pozitia 65 la inceputul competitiei, in conditiile in care in grupa de elita ne chinuiam sa nu retrogradam, in cupa, am reusit, constant, sa ne strecuram printre adversari mai bine cotati. La varsta jucatorilor, primul sezon in care am preluat echipa poate insemna si ultimul propice performantei, dupa care transformam echipa. Asa ca am avut mare grija la tactici.
In optimi si sferturi am trecut la penaltyuri, cu multa sansa. In semifinale am trecut de castigatoarea cupei in sezonul trecut, iar acum, in finala, intalnim virtualul castigator al sezonului regulat, titrata echipa But Masters, care avea sansa unica sa castige ambele trofee puse in joc. Asa ca era nevoie de un suflu nou, de ceva neprevazut si pentru prima data i-am incredintat lui Legrell coordonarea echipei. Il vedeam la antrenamente ca este ambitios, ca nu se sperie de nici un vid, de niciun obstacol si ca tanjeste dupa actiune ca balena dupa aer, ca antena dupa semnal, ca prostituata dupa sapun. Nici prin gand nu mi-a trecut importanta lui in finala. Nu doar ca si-a coordonat echipa spre succes, a jucat rolul principal, a inscris, si-a depasit conditia si a supraconfirmat increderea antrenorului.
"Doamne, sunt prelungiri, nu mai pot, e 0-0, cumva am ajuns pana aici. Nu-mi simt picioarele, nu mai simt decat caldura, dar o sa trag de mine, ca sa trag la poarta, ca sa trag la trofeu. Il vreau prea mult si sunt prea aproape ca sa ma opresc acum", se gandea Legrell in minutul 91. Ca fulgerat a fugit la marginea terenului si a cerut ghete noi. In timpul in care le incalta, a scrutat poarta. A fixat-o, a focusat si proiectat un super gol, pe care avea sa-l si inscrie dupa inca 4 minute. Apoi si-a motivat echipa sa reziste si la finalul minutului 120 a pus mana pe trofeu.
"Asa se face, maestre", i-am soptit la final, in ureche. "Ai avut o sansa, ai luat-o, esti in tren, ia viteza acum si bucura-te de moment", am continuat sa-i spun, stiind ca mi-as fi dorit sa fiu in locul lui pe teren.
Felicitari Matusalemic pentru aceasta performanta si iti dorim mult succes in urmatoarea editie de Xpert Champions League!