Astazi ar fi fost ziua ta, Alin. 36 de ani ai fi implinit. Nu stiu daca aceasta data ar fi insemnat bucurie si petrecere sau doar un moment de introspectie asupra anilor ce au trecut si ce vor urma sa vina.
Adevarul este ca nu te cunosteam atat de bine. Si faptul ca iti scriu acum, inseamna ca ceva m-a marcat in relatia cu tine. Si daca din putinul nostru au iesit atat de multe randuri, ma gandesc ca alti oameni ar putea scrie despre tine carti.
Cand am aflat trista veste, citeam mesajul mergand pe bicicleta si picioarele mi s-au inmuiat instantaneu. Indiferent pe ce foaie si pinion schimbam, bicicleta parea sa stea pe loc.
Unii ar spune ca asa a vrut Dumnezeu, altii ca asa ti-a fost scrisa povestea chiar inainte de a te naste. Eu as zice la modul cel mai simplu ca ai avut ghinion. Acel termen care arata faptul ca in viata pierdem meciuri al caror rezultat final nu-l putem influenta, oricat am incerca sa-l schimbam.
Povestea noastra s-a construit in jurul unui joc online si a altui joc ce ar fi fost facut de tine si ar fi trebuit sa treaca in online. M-ai motivat sa-i scriu lui Freddd si ma bucur ca pana la urma nu s-a tinut de cuvant si nici n-a mai revenit. Altfel as fi fost acum singur, captiv intr-un proiect ce nu as fi avut cu cine sa-l duc la urmatorul nivel.
In momentul disparitiei tale a murit si proiectul tau. Orele petrecute in fata computerului, timp in care programai, ai zice ca s-au comprimat, avand aparent o insemnatate aproape de zero, pentru ca s-au anulat. Aparent, pentru ca, cred eu, in ciuda socializarii excesive, viata noastra este in primul rand ceva despre noi si abia apoi despre ceilalti. Timpul este doar un interval intre nastere si moarte. Nu trebuie sa influentezi destine, nu ai deadline-uri, nu exista un scop bine stabilit al vietii.
Presiunea acestor lucruri ne-o facem singuri de frica a nu pica in prapastia neinsemnatatii. Intervalul este permisiv, iar la sfarsit nu mai sunt convins ca poti lua sau pica testul (RAI / Iad).
Moartea m-a marcat de mic copil fiind, fiind acel BauBau pe care nu voiam niciodata sa-l vad ca va veni. A fost o perioada in viata mea cand credeam ca daca la cimitir, in ziua inmormantarii mele, va fi plin de lume, inseamna ca am avut o viata plina de insemnatate, ca am interactionat si ajutat multa lume, iar acum e randul lor sa-mi fie alaturi.
In prezent imi doresc sa fie cat mai putina lume in acea zi, fiul, nepotii, de ce nu..., si stranepotii. Asta ar insemna ca am trait mai mult decat au trait toti oamenii alaturi de care am interactionat si ca voi fi precum un dinozaur preistoric intr-o lume moderna, fiind timpul sa plec fara lacrimi pentru ca a sosit momentul potrivit.
Ai grija de tine, Alin, acolo unde esti si mai arunca o privire spre noi, muritorii de rand, din cand in cand.
Noi te vom purta in suflet pana la sfarsitul vietilor noastre, iar amintirea ta va disparea odata cu disparitia celui mai varstnic om pe care l-ai cunoscut.
|